Stàve ‘na vòte tànda tiémbe fà nu’ certe Pascàle
Capagnòre ca faceve ‘u guardiane d’ ‘u
Castìdde Aragonése. Pascàle Capagnòre tenève pulezzàte sulamènde ‘u pònde sùse
‘u fuésse e ‘a chiàzza inde ‘u Castidde; pò uardave ‘u sole; a’’u reste penzavene
le serveture e le uardie. ‘U Signore no’ se vedéve màje e tòtte quànde facevene
ce vulévene. Le uardie sciucàvene cu’ le dàde e ‘a servitù penzàve a mangià e a
farse le fatte lore, mascule e femene. E ce erene cunìgghie! Ne nascévene
assaie e tanne ne murévene assaie piccè nò tenevéne nniende. ‘Nzomma ,
specialmente ‘a sera trasève e assève ci’ vulèva. Pascàle Capagnòre, ca fesse
no’ ere ( a mugghiere l’ havè lassate), spisse e vulendière faceve avenè ‘na
certe Marietta a capeddère p’ l’ amòre ca quédde faceve le capìdde a le signùre
e a l’ mìenze e mìenze. Mariètta cundàve ca quanne stavène sòtte a ijedda le
fèmene dicevene totte le fatte llore. Stave quèdda ‘nzuràte cu’ ‘u sìneche ca’
s’ ‘a facève cu’ monsignòre. Quedda cundàva
ca apprìma d’ ‘a dumenèche festeggiavane
assàje, ma po’ se pentivane e pe’
penitenza facevène ‘na sòrte de
sottomissione. ‘U monsignore diceve a jèdda, quanne s’ havè levàte ‘a cammìse
lònghe, ca ‘u spirito era forte, ma a carne
ere molto debole e cu jèdda vicine ‘a càrne soje s’ innalzava e s’
purificava. S’ addefrescàvene ‘nvece tòtte e doje a dàlla dàlla, dicèva Mariètta cundànne le
fàtte d’ ‘a sinechèssa. Po’ cundò d’ ‘na
certa Rusina di Belfiore purtàta a Tàrde dalla Spagna da’ ‘u marìte Giuànne, ‘u
cognome no’ se po’ dìcere manghe òsce piccè ijè ‘na famiglia ‘mburtande assaije;’nzomma quìdde ‘a
vedì e s’ ‘a purtò. ‘Sta cristiàna stàve
sembe inde a casa, no’ asseve maije e ‘a capéddera scéve tre vòte inde ‘a
sumàne p‘ l’ arrezà le capìdde. Parève ca totte le cose scevéne bbuène e ca
stavène felice e cundènde. Passarène tre anne e sta signòra no’ asseve ‘ncinte.
Tànne, forse, ere cùme a mo’ apprìme le uagnùne no’ vònne fìgghie, po’ quànne
s’ dicidène le figghie no’ avenene. Accussì
se diceva accappò a sta ggiòvene. ‘U Conte attàne( piccè ere conte nò
sacce de ce) stàve tòtte ‘ngazate cu stà nòre. Chiù passàvene le ggiurne, cchiù
‘a uagnèdde chiangève. Donna Rusina na’ maténa dicétte tòtte còse a Mariètta a
capeddèra. Era accussì grave ‘a cose ca le doije fèmene chiangènne s’
abbrazzarène. Marietta cercò de sapè
accome stavene le cose e siccome Donna Rusina nò sapeve dicere
niende se fece cundà ‘u bbuene e ‘u
megghie d’ totte cose ; pò le spiegò accome se dicevène le preghière. Dopo
qualche ggiurne Don Giuanne partì e
arrevò inde a càse, nù cusseprìme ca turnàve da ‘na ‘uerra. Ce belle giovane ca
ere dicette Marietta ije no’ hagghie viste maije une accussì. Donna Rusìna e ‘u
cusseprìne accumenzàrene a prià apprima inde a chiesia e po’ inde ‘a camera de
Donna Rusina ca, accome s’ ausàve tànne, tenéve un inginocchiatoio e ‘a statua
d’ Sant’ Anna inde ‘a cambàna de vìtre. Priàrene assaije e le prijere nò
finivene maije. Marietta, quànne scève‘a matìne, l’acchiàve totta stànga e cù
le capìdde scigghiàte assaije. Dopo ‘na mesàte turnò ‘u marìte e qualche
ggiurne dope ‘u cusseprìne se ne scì. ‘U marite le cercò ce ave’ fatte inde ‘u
tiempe ca no’ avè stàte e Dònna Rusìne dòce dòce dicètte ca avè priàte inde a
stanza soije Sant’ Anna. L’avè priate
assaije pe vedè ci succedèva ‘nguàrce còsa. E Sant Anna ‘a sendette. All’otte
mìse esatte nascì nu’ belle piccìnne ca
assumegghiàve tòtte a ‘u cusseprìne. Le feste furene assaie.’U cònte attàne ci
sape piccè mettètte inde a’ ‘u stèmme de famiglia, sùse a quedde ca stavene,
‘nnotre doje palle. A ci le cercàve piccè avènne mise l’otre e doje respunneva
: ” p’ ’nu casàte grànne accome ‘u nuèstre
doje palle erane picche”. Ma forse jìdde sapéva. Quànne ogne tànde ‘u
marìte se ne scève turnàve ‘u
cusseprìne, jedda priàve allora tànde
Sant’ Anna ca nascève ‘nnòtre figghìe;
ere pròpete ‘na sànda femmène. E
Donna Rusina, riconoscente, dicèva ca appure a capeddèra avè fatte nu’ meràchele. Pascale Capagnore a
sendè totte ‘ste storie s’ n’ avè sciute ‘nu pìcche de càpe e no’ vedève chiù
niente, sendève sulamènde l’addòre de Marietta a capeddère, achiudì a porte e
priàrene appure ‘llore. Priàrene tande ca ‘a matine quanne assèrene ‘na uardia
dicette ca proprie quèdda nòtte
avè arrèvate ‘u patrùne d’u Castìdde e ca no’ avè acchiate nisciùne allèrte.
S’avè ‘ngazzàte tànde ca vulève accìdere totte quande. Po’ a cumbàgne dicette
ca ere stànghe e ca ere megghie cu s’ scévene a curcàrse appure llore. Quidde
s’ calmò ma ‘a matène vulève vedè tòtte còse pulezzàte . Accussì fu. Pascàle
Capagnòre pulezzò ‘u pònde, ‘a chiàzze e appùre ‘u fuèsse, le suldàte tòtte le
spàde e le cammarière appreparàrene accòme se deve.’U Signore quànne s’ azò
fu cundènde e ‘nvece de stà na sciurnàte stette na mesàte piccè ‘u tramònde d’ Tarde
‘u ‘nnammurò. Ci sàpe però ci stu cùnde
cundàte jè ‘na verdàte, a sendérle pare ‘na cose d’ òsce.
Nessun commento:
Posta un commento